…urasc prostia. Am vizionat ieri un “home made movie” pe youtube. Personaje din orasul meu drag. Nu ii cunosc, nici macar din vedere (ceea ce inseamna ca nu frecventam aceleasi locuri probabil). Oricum nu asta e important. Acel clip defineste prostia. Pur si simplu. Ignoranta, lipsa de respect fata de sine, probabil postat pe net de ceva prieteni binevoitori. Chiar daca poate unii sunteti curiosi despre ce vorbesc, nu am de gand sa las un link. In primul rand nu am dreptul acela. Nu am acordul persoanelor in cauza.

Ca un rezumat…era filmat un “chef de chef” cu muzica de “calitate” si bautura multa. Penibil. Prin asta spun tot. Ma tot mir de cata prostie poate sa incapa intr-un om. Ma enerveaza ca se promoveaza prostia, ipocrizia, superficialitatea, lenea, comoditatea, ignoranta. Omul in loc sa evolueze parca o ia inapoi. Se indobitoceste. Decade. Poate e ca si la clopotul lui Gauss. Exista o zona de activitate (in acest caz evolutie) maxima, mai apoi incepe un grafic descendent. A disparut respectul si aprecierea. Imi e scarba de faptul ca nu se mai apreciaza gandirea, de faptul ca mintile geniale sunt pur si simplu date la o parte, ignorate. Imaginea e totul, omul modern: impecabil imbracat, numai branduri, frizura perfecta, accesorii multe, mobil peste 5000 lei (noi:)) ), parfumuri, chestii… ce mai, ca scos din revista (mai nou emo sau tru). Un ambalaj frumos, perfect. Si cand vrei sa vezi ce e inauntru. Nimic. Stupoare (sau nu). Bate vantul. Gol. Nimic ce poate fi apreciat, nimic care sa surprinda. Pur si simplu… comun. Mediocru.

Ma enerveaza oamenii care nu isi valorifica potentialul. Care se multumesc cu mai putin decat nivelul la care pot ajunge. Sa nu mergem aici pana la lacomie, zgarcenie. Vorbesc de faptul ca lasi lumea asta sa te piarda. Ca nu dai tot ce poti. Ca se intampla de cateva ori… inteleg. Dar nu tot timpul, nu sa predomine starea accea de ignoranta totala. Fata de restul si fata de tine. Ma enerveaza cand vad cat pot unii, dar ei se lasa influnetati de anturaj, de lumea aceasta care parca incepe sa distruga tot.

Fiind vorba de potential, astazi in clasa a fost o discutie mai elaborata despre viitorul nostru. Intre colegi. Dupa cateva discutii in contradictoriu am hotarat toti sa scriem pe o foaie cum ii vedem pe colegii nostrii in viitor. In ideea banuiesc de a-i ajuta pe cei nehotarati, de a le da un punct de plecare, o idee. Inca nu cunosc rezultatele cu privire la persoana mea, desi trebuie sa recunosc… sunt curioasa. Nu atat cat ma va influenta pe mine ceea ce au scris, dar vreau sa vad ce profesie cred ei ca mi s-ar potrivi. Totusi… nu putem spune ca ne cunoastem suficient de bine, nu stim capacitatea colegului, atat fizica, cat si psihica (viitorul trebuie sa ti-l hotarasti tu, nu eu, nu colegul, nu parintii. TU. Asa ar fi normal si probabil vei avea cea mai mare satisfactie). Deci aceste “etichetari” sunt relative. Cu toate acestea, poate pe unii chiar ii va ajuta. Cine stie.

Ca sa inchei, intrebarea zilei: Nora, ce-i cu tine azi?

Dau raspunsul pentru cei care poate doar s-au gandit, nu au si intrebat: Nimic. Am fost doar obosita. Orele nedormite isi spun cuvantul:D.